EMISII DE MERCUR ÎN AER

Mercurul devine o problemă pentru mediu atunci când este eliberat de roci și ajunge în atmosferă și în apă. Aceste emisii se pot întâmpla în mod natural. Atât vulcanii, cât și incendiile de pădure eliberează mercur în atmosferă. Totuși, activitățile umane sunt responsabile pentru mare parte din mercurul care este eliberat în mediu. Arderea cărbunelui, a petrolului și a lemnului ca și combustibil poate elibera mercurul în aer sub formă de vapori, la fel și arderea deșeurilor care conțin mercur. Mercurul din aer poate ajunge pe pământ prin intermediul picăturilor de ploaie, cu praful sau pur și simplu din cauza gravitației. Cantitatea de mercur depusă într-o anumită zonă depinde de cantitatea de mercur eliberată din surse locale, regionale, naționale și internaționale.

 

EMISII DE LA CENTRALELE ELECTRICE ȘI ENERGETICE: deoarece mercurul apare în mod natural în cărbune și în alți combustibili fosili, când oamenii ard acești combustibili pentru energie, mercurul se transformă în vapori și intră în atmosferă. În Statele Unite, centralele care ard cărbune pentru a produce energie electrică sunt cea mai mare sursă de emisii; ele reprezintă aproximativ 44% din totalul emisiilor de mercur produse de om.

 

ALTE CAUZE ALE EMISIILOR DE MERCUR ÎN AER: arderea petrolului și a lemnului care conțin mercur, arderea deșeurilor care conțin mercur, inclusiv deșeuri de la fabricarea cimentului, produse de consum care conțin mercur, cum ar fi dispozitivele electronice, bateriile, becurile și termometrele, care sunt aruncate la gunoi, iar acesta este incinerat, utilizarea anumitor tehnologii pentru producerea clorului, spargerea unor produse care conțin mercur, arderea minereului de fier, a cocsului și a calcarului în cuptoarele cu arc electric folosite la producerea oțelului, utilizarea cazanelor pe cărbune în multe industrii pentru a genera forme de căldură termică precum aburul.

 

EMISIILE DE MERCUR DIN JURUL GLOBULUI: ce se întâmplă cu mercurul după ce este eliberat depinde de forma de mercur eliberată, locația sursei de emisie, cât de sus este eliberat mercurul (de ex. înălțimea la care se găsește uzina), terenul din jur și de vreme. În funcție de acești factori, mercurul din atmosferă poate fi transportat pe distanțe mai mici sau mai mari, oriunde de la câțiva metri, până la jumătatea globului, înainte de a fi depus în sol sau apă. Mercurul care rămâne în aer o perioadă lungă de timp și călătorește pe continente se află în „ciclul global”. O sursă majoră de emisii de mercur este mineritul de aur la scară mică, și are loc în multe țări.