EFECTE ASUPRA SĂNĂTĂȚII

Expunerea la niveluri ridicate de mercur poate dăuna creierului, inimii, rinichilor, plămânilor și sistemului imunitar ale persoanelor de toate vârstele. Nivelurile ridicate de metilmercur în fluxul sanguin al fătului și al copiilor mici pot afecta sistemul nervos în curs de dezvoltare, afectând capacitatea lor de a gândi și de a învăța.

 

MERCURUL ESTE O NEUROTOXINĂ, o substanță despre care se știe că este toxică pentru țesutul nervos. Modul în care sănătatea cuiva poate fi afectată de expunerea la mercur depinde de forma și cantitatea de mercur, vârsta celui expus, cât durează expunerea, modul în care persoana este expusă (inhalare, ingestie, contact cu pielea) și de sănătatea celui expus. Efectele expunerii la mercur pot fi foarte severe, subtile sau pot să nu apară deloc, în funcție de factorii de mai sus.

 

LEGĂTURA DINTRE MERCUR ȘI CANCER: în prezent, nu există date la om care să facă legătura dintre expunerea la mercur și cancer, dar datele disponibile sunt limitate. În doze foarte mari, unele forme de mercur au cauzat creșteri ale mai multor tipuri de tumori la șobolani și șoareci.

 

EFECTELE ASUPRA SĂNĂTĂȚII asociate cu cele mai frecvente expuneri la:

METILMERCUR – compus organic al mercurului

Expunerea la metilmercur apare cel mai frecvent atunci când oamenii mănâncă tipuri de pește și crustacee care au un nivel ridicat de metilmercur în țesuturile lor. Aproape toți oamenii (de toate vârstele) au cel puțin cantități mici de metilmercur în organism, reflectând prezența largă a metilmercurului în mediu. Metilmercurul este o neurotoxină puternică, iar persoanele expuse la niveluri ridicate pot avea efecte adverse importante. Posibile simptome ale intoxicației cu metilmercur: pierderea vederii periferice, senzația de înțepături, furnicături (la mâini, picioare și în jurul gurii), lipsa coordonării mișcărilor, afectarea vorbirii, auzului, mersului, slăbiciune musculară.

EFECTE ASUPRA SUGARILOR ȘI COPIILOR – feții pot fi expuși la metilmercur atunci când mamele lor mănâncă pește și crustacee care conțin metilmercur. Această expunere poate afecta în mod negativ creierul și sistemul nervos al nou-născuților, acestea fiind mai vulnerabile la metilmercur decât creierul și sistemul nervos al adulților. Expunerea la metilmercur a fătului în timpul vieții intrauterine poate avea impact asupra gândirii cognitive, memoriei, atenției, limbajului, abilităților motorii fine și abilităților spațiale vizuale.

 

 

 

 

MERCUR ELEMENTAR (METALIC)

Expunerile la mercur metalic apar cel mai adesea atunci când mercurul metalic este vărsat sau când produsele care conțin mercur metalic se sparg, astfel încât mercurul este expus la aer. Mercurul metalic provoacă în principal efecte asupra sănătății atunci când este inhalat sub formă de vapori care ajung în plămâni și de acolo în sânge.

 

Simptomele expunerilor prelungite și/sau acute includ tremurături, modificări emoționale (modificări de dispoziție, iritabilitate, nervozitate, timiditate excesivă), insomnie, modificări neuromusculare (cum ar fi slăbiciune, atrofie musculară, spasm), dureri de cap, tulburări senzoriale (ale senzațiilor), modificări ale răspunsurilor nervoase, performanță slabă la testarea funcției mentale. Expuneri mai mari pot provoca, de asemenea, afectare renală, insuficiență respiratorie și deces. Vaporii metalici de mercur nu sunt aceiași cu metilmercurul.

 

ALȚI COMPUȘI CU MERCUR – compuși anorganici

Expunerea ridicată la mercur anorganic poate duce la deteriorarea tractului gastrointestinal, a sistemului nervos și a rinichilor. Atât mercurul anorganic cât și cel organic sunt absorbiți prin tractul gastrointestinal și afectează alte sisteme pe această cale.

 

Printre simptomele expunerilor ridicate la mercur anorganic se numără erupții cutanate și dermatite, modificări ale dispoziției, pierderea memoriei, tulburări mintale, slăbiciune musculară. Unele persoane care beau mai mulți ani apă care conține mercur anorganic peste nivelul maxim acceptat ar putea suferi leziuni renale.

 

EFECTE ECOLOGICE ALE EXPUNERII LA MERCUR

Păsările și mamiferele care mănâncă pește sunt mai expuse la metilmercur decât alte animale din ecosistemele marine. Predatorii care mănâncă aceste păsări și mamifere sunt, de asemenea, la risc. Metilmercurul a fost găsit la vulturi, vidră și pantere pe cale de dispariție. La niveluri ridicate de expunere, efectele nocive ale metilmercurului asupra acestor animale includ: reproducere redusă, creștere și dezvoltare mai lentă și comportament anormal, sau chiar deces.